"Stau si privesc pierdut ...
Spre marea de lumina, spre vastul univers
Si stelele`le`ascult ...
Si plang ...!"
- NicK C.E. - 2013
Nu ati inteles nimic ... Nu este nici o problema. Acesta era si scopul. Aceasta postare are ca si subiect comunicarea. Da COMUNICAREA. Un lucru pe cat de simplu pe atat de complicat in ziua de azi.
Comunicarea este specifica fiintei umane, dar cineva spunea la un moment dat urmatoarea replica: "Cu cat cunosc mai multi oamenii, cu atat iubesc mai mult animalele". Oare de ce? Raspunsul este surprinzator de simplu. Nu mai stim sa comunicam. Vorbim fara noima si la final avem acea privire de catel plouat care vrea mancare dar nu se poate exprima. Oare de ce?
Mi-am propus sa fac un scurt experiment si timp de o saptamana am monitorizat in detaliu comportamentele din jurul meu. Oare la ce concluzie am ajuns?
In fiecare zi am privit catre persoanele care vin la munca. Toata lumea privea in pamant, tinuta cocosata, fata eterogena.
In fiecare zi am privit catre persoanele care plecau de la munca. Toata lumea privea inainte, pieptul in fata si fete zambitoare.
Ciudat ... in ziua de vineri, acest lucru nu s-a mai repetat ... Lumea venea la munca cu privirea calda si privind inainte ... in schimb la plecare parca radiau, radeau si parca erau plini de energie.
Oare de ce? De ce aceasta repulsie fata de mediul social in care isi desfasoara activitatea zilnica?
Raspunsul tine de comunicare. Sau mai exact de lipsa acesteia. Oamenii vin cu "scarba" la munca deoarece urechile lor aud tot felul de cuvinte si fraze care nu au nici o legatura, nici un continut. Creierul reactioneaza ciudat la un volum mare de date din urma carora nu ramane mai deloc informatie.
Sincer ... cred ca am uitat sa comunicam. Citeam zilele trecute un articol scris de Andrei Plesu in anul 2012 numit "Neologisme inutile actuale"si parca il traiam in prezentul meu de zi cu zi. Nu vreau sa copiez textul pentru ca nu este frumos si nu acesta este scopul dar o sa parafrazez cateva idei:
"Dupa 1989 cine vroia sa para pro-occidental, a inceput sa anvizajeze si sa achieseze.
Au aparut si multinationalele, ai caror manageri nu stiu romaneste, romanul intors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoata care vroia sa-si marcheze lingvistic intoarcerea din strainatate si reclamele (advertaizingurile) vazute in engleza.
Adjunctii autohtoni ai sefilor de multinationale au inceput sa vorbeasca o romana pigmentata de feed-back-uri si locatii."
Continuand in spiritul prezentat de Andrei Plesu ajung si eu la aceeasi concluzie:
Toti managerii si-au angajat cate un manager assistent (pentru ca o secretara le statea in gat), si au indoctrinat toti ipocritii sa vina si sa profite de oportunitatile pe care acest stil de viata le poate da.
Ca atare, cu totii ne-am simtit determinati sa anvizajam acest mare felie de "tort" si sa ne implementam ideile in locatiile unde aveam birourile. Si daca lucrurile nu merg bine ... nu este nici o problema, de aceea avem departamentul de mentenanta care ne indeplineste expectatiunile. Acest departament este de altfel focusat pe rezolvarea problemelor importante. In plus ei se bucura de fiecare data cand primesc un feed-back pozitiv, iar noi toti achiesam ca ei sunt indispensabili.
Si dupa o zi de genul asta la munca simtim nevoia sa ne "bagam picioarele", sa lasam naibi tot si sa ne relaxam la un hair stilist sa ne aranjam freza, sa ne imbracam fashon si sa iesim la un pub sa bem un cocktail.
Deci ce auzim zilnic la munca? Citez din Andrei Plesu: "Detinem o oportunitate pe care suntem determinati sa o implementam intr-o locatie pe care am anvizajat-o, achiesand la o mentenanta care e un must si asupra careia ne focusam in expectatiunea unui feed-back pozitiv."
Asa ca in urma unui brainstorming facut azi am luat decizia sa va spun cateva lucruri esentiale in dezvoltarea modului in care gandim si ne exprimam:
In Japonia, toata lumea trebuie sa se inchine in fata Imparatului. Toata lumea cu exceptia unei clase sociale pe nume PROFESORII. Ciudat nu? ... pentru ca in Japonia lumea stie ca nu poate exista un Imparat daca nu exista un Profesor. In Romania aceasta clasa sociala este tinuta cat mai departe de cultura ... "pentru ca deranjeaza". Profesorii in Romania sunt doar un "must" fara de care nu suntem tara europeana. Promovam samantari si extractori de barabule in functii de sefi, directori, primari sau functii mai mari in stat. Pai nu va mirati ca nu mai stim decat "neologisme actuale inutile"!
Tot in Japonia, conversatiile se desfasoara fata-in-fata. Daca nu exista contact vizual, discutia se incheie. In Romania ... discutiile sunt spate-in-spate. Managementul sta in birou si interpreteaza grafice ... dand ordine "codificate" angajatilor care stau cu nasul in postul de lucru si care incearca sa spuna lucruri simple prin replici "pompoase". Mai putem vorbi de comunicare? Nu! Si cine este de vina? Noi! ... pentru ca nu stim sa COMUNICAM eficient. Acest lucru se numeste risipa. Risipa de cuvinte a caror continut este 0. Ne uscam gura de pomana si ne deshidratam. Apropo de deshidratare ... Se spune ca 90% din creierul uman este apa ... deci stati linistiti ca nu exista oameni prosti, ci doar oameni deshidratati.
Deci va indemn ca de fiecare data cand aveti impresia ca cineva vrea sa se umfle in pene folosind cuvinte extravagante ... contracarati cu urmatoarea replica: "Vorba multa, saracia omului! Deci zi repede si la subiect ce vrei." - rezultatul va va surprinde ;)
Nu va mai plictisesc pentru ca azi am avut niste meeting-uri in care am discutat de task-urile de saptamana viitoare referitoare la noile contracte cu supplieri nostri ... iar workflow-ul este imens.
Va pup
"Ai de ... mea" ... nu am inteles nimic din ce am scris ... voi ati inteles?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu