Prostia ... ca o boală!

Prostia ... ca o boală! - NicK C.E.

Tăcând, privind, respirând și fumând,
Pe poteci putrezite în lene mergând,
Cu sete de hienă, asteptând la un gând.
Soarele cu raze pământul scuipând,
Și demonii salbe de flori salutând,
Cu aripi murdare tăcerea frângând.

E lumina absurdă privită de oi,
Iar noi, in ea, prizonieri de război.
Lumea se destramă ... lângă noi!
Plutesc pe o barcă în rauri de smoală, ...
Tristețea e mare, ...,  prostia e boală ...



"Minune, iată, s-a-ntâmplat:
Un prost sadea s-a vindecat!
Dar mulți se-ntreabă: în ce fel?
Prostia a scăpat de el?!?!"   -   Corneliu Berbente