vineri, 29 ianuarie 2016

SUNT OCUPAT ... sa imi iubesc familia!

Sunt ocupat.
Nu conteaza ...
Sunt tanar. Sunt ocupat si as avea nevoie de 28 de ore pe zi sa apuc sa rezolv toate problemele.
Ah la naiba!!! Iara suna telefonul. Alta sarcina de rezolvat, si nici macar nu am terminat situatia pentru maine.
Mail-box-ul e plin si alertele imi aduc "suav" aminte ca in 15 minute incepe conferinta.
Doamne cat de ocupat pot sa fiu. Calendarul este plin de task-uri si nu imi vad capul .... dar o sa ma prefac ca am uitat .... trebuie neaparat sa rezolv ceva urgent.
La naiba de telfon!!! Da ... spuneti ... da, cum sa nu, ... facem! Inca un task.
Ahhhh ... proiectele. Deja ma doare capul. Nu mai rezist ... dar sunt tanar si in putere. Trebuie sa reusesc. M-am nascut invingator! Nu exista eroare si greseala. Chiar daca sunt ocupat.
Au mai aparut 2 appointment-uri ... dar nu le dau accept. m-as aglomera prea mult ... dar totusi ... nu pot sa le las asa ... lasa ca le dau "tentative", asa poate am o scuza daca nu le onorez.
Nu mai reusesc sa termin azi. Trebuie sa lucrez si de acasa pentru a termina maine situatia. La munca nu am timp. Sunt ocupat cu alte urgente care apar mereu. acasa pot lucra linistit.
Ajung acasa si ma pun pe treaba, sunt tanar si pot rezista pana mai tarziu in fata provocarilor.
Dar este ciudat de tot!!! Ce se intampla?!?!
Cine sunt oare persoanele din jurul meu!!!
Of ... credeam ca acasa e mai liniste dar femeia asta face o groaza de galagie!!! se joaca cu un copil chiar langa mine. Si tipul ala!!! cine e si de ce isi permite sa fumeze pe geam fara sa ma intrebe. Da ...
O sa ii sun pe parinti sa ii rog sa ma lase sa lucrez de la ei ....
La naiba ... de ce nu imi raspund la telefon. Eu nu imi vad capu de atata munca si nu reusesc sa gasesc solutia potrivita. Iara suna telefonul!!!
Deodata barbatul din geam arunca tigara si imi spune:
- Tata, eu trebuie sa plec. Intru schimbul 3. Ramai te rog cu tu sora mea si cu cel mic?
Doamne!!! ... vreau sa ma trezesc din acest cosmar! Ce a fost asta. Ma duc la baie sa imi dau cu putina apa rece pe fata. Privesc in oglinda si ma blochez. Ceva nu este OK!!! Nu mai inteleg nimic!
Aud ca prin vis soneria de la usa. Ma duc si deshid. "O doamna in palton negru si bruneta" imi spune:
- Buna ziua! Va aduc aminte ca in scurt timp avem sedinta de proiect! Va astept!
Este secretara. Ii raspund ca voi fi gata in cateva momente si inchid usa.
Ma dor oasele, vederea e slaba, ma misc incet spre canapea si imi umplu un pahar cu vin.
Ma uit in jurul meu si donstat ca vine o lumina puternica de la monitor. Ma duc si inchid notebook-ul. Oricum aveam deja 14 alerte de sedinte pe care oricum le-am pierdut.
Telefonul suna! Este secretara! "Ma asteapta jos!". Ma fac comod in canapea, imi iau nepotul in brate si activez casuta vocala:

"Momentan abonatul este ocupat ... sa isi iubeasca familia!  Va rugam reveniti mai tarziu".



"Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei." - Johann Wolfagang von Goethe
"In momentele sale supreme, la supremul sfarsit, timpul precipita lucrurile, si adesea, cand pare ca a trecut, timpul decide ceea ce un lung proces n-a reusit sa faca." - William Shakespeare
"MAI TARZIU devine PREA TARZIU." - Octavian Paler

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu